Despre flacăra violetă sau flacăra lavandă

25 Februarie 2010

Despre flacăra violetă sau flacăra lavandă

Deseori se întâmplă, în pestriţul univers românesc, să se ridiculizeze informaţii despre care, aceia care le comentează, nu au habar, dar, cu tupeu, se prefac a le cunoaşte. O specie mult prea răspândită la noi, “analiştii”, oameni adesea fără o calificare certă, îşi dau cu presupusul, inducând confuzia în rândul ascultătorilor. Alţii, care au primit câte un atestat, în cateva ore sau zile de instructaj, par a fi dobândit toată înţelepciunea lumii. Şi ţin, morţiş, s-o transmită şi altora. Specia asta de vieţuitoare s-a ocupat şi de flacăra violetă, “vedeta” ultimelor alegeri prezidenţiale, o metodă de purificare energetică. Aşa încât, fiecare, pe baza informaţiilor din mass-media, a tras concluzii personale, deseori departe de adevăr.

Universul este, de fapt, un ocean de energie, fluidă sau înmagazinată în materiale cu diferite stări de agregare. Cea mai răspândită formă de existenţă a materiei este plasma, un gaz ionizat, în care numărul ionilor pozitivi este aproximativ egal cu numărul ionilor negativi. De-a lungul vieţii, preluăm sau eliberăm energie pe diferite căi.

  1. În timpul proceselor de respiraţie şi nutriţie, realizăm schimburi energetice cu mediul de viaţă, prin intermediul unor substanţe. Pentru acest transfer energetic, grosier, folosim sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul cardiovascular, sistemul excretor etc. Prin porii pielii, au loc hidratarea sau deshidratarea organismului, autoreglarea temperaturii corpului.
  2. Corpul omenesc este înzestrat şi cu capacitatea de a face schimburi de energie direct cu ceilalţi semeni, cu plantele, cu animalele, prin intermediul chackrelor. Ele pot fi de dimensiuni variabile. Asemănător porilor de pe suprafaţa pielii, sunt răspândite pe toată suprafaţa corpului. Prin intermediul lor simţim privirea cuiva din spatele nostru, simţim pericolul iminent etc. Foarte importante sunt şapte, situate pe mediana verticală a corpului, de la baza coloanei vertebrale până în creştetul capului.
  3. Corpul uman mai poate prelua, direct, energie cosmică sau telurică, putând direcţiona şi spre alţii aceste tipuri de energie, folosind voinţa şi mentalul, energia gând. Se pare că suntem dotaţi asemănător aparatelor de emisie – recepţie. Partea stângă recepţionează informaţiile, dreapta emite. Asta se poate face, însă, doar prin învăţare, prin evoluţie spirituală. Unii spun că au mentori spirituali, dar şi mentorii spirituali se obţin tot în urma unei evoluţii spirituale, rod al eforturilor proprii de lungă durată.

Cele mai importante chackre, în număr de şapte, se află pe linia mediană a feţei. Fiecare dintre ele este coordonată, echilibrată, de o anumită culoare, de un anumit sunet. Şi culoarea, şi sunetul, reprezintă oscilaţii dintr-un anumit interval al lungimilor de undă.

a)      Prima, numită chackra rădăcină, Fundaţia, Muladhara, este echilibrată prin culoarea roşie sau prin nota „do” de jos.

b)      chackra sacrală, chackra apelor, Swandisthana, se echilibrează cu portocaliu sau cu nota „re”.

c)      chackra abdominală, plexul solar, chackra focului, Manipura, se echilibrează folosind lavanda, culoarea galbenă sau nota „mi”.

d)      chackra inimii, Anahata, poate fi echilibrată prin culorile verde sau roz, prin nota „fa” sau parfum de trandafiri, de lăcrămioare.

e)      chackra gâtului, Vishuda, poate fi echilibrată prin culoarea albastră sau nota „sol”.

f)        Al treilea Ochi, Ajna, se află în mijlocul frunţii, între sprâncene, poate fi echilibrată prin culoarea indigo sau nota „la”.

g)      Coroana, din creştetul capului, Sahasrara, coordonează cunoaşterea spirituală, relaţia cu divinitatea. Poate fi echilibrată cu ajutorul culorii violet, a notei „si”, prin rugăciune.

Toate corpurile, indiferent de starea de agregare, au energie potenţială şi energie cinetică, în proporţii variabile, energii care pot fi utilizate în diferite împrejurări.

Schimburile energetice realizate prin intermediul alimentelor, al aerului, sunt destul de cunoscute. În schimb utilizarea energiei cosmice, a energiei telurice, a altor forme de energie care pot fi accesate, necesită explicaţii care nu sunt la îndemâna tuturor. Fiecare informaţie ne este mai mult sau mai puţin accesibilă, în raport cu nivelul personal de informare, de evoluţie.

Unele persoane pretind că primesc informaţiile de la ghizii lor spirituali, alţii le primesc pur şi simplu. Şi aici există diferenţe. Eu nu-i percep pe Dumnezeu, pe sfinţi, pe arhangheli sau pe demoni ca pe nişte persoane, ci îi percep ca pe nişte forme de energie de diferite vibraţii, foarte înalte pentru divinitate şi pentru spiritele evoluate, foarte joase pentru demoni, pentru spiritele decăzute. Ele sunt vibraţii electromagnetice cu anumite intervale ale lungimilor de undă, existând căi prin care ne putem feri de ele, prin care pot fi contracarate. De aceea, teama de a dirija o formă de energie spre locul potrivit, ca nivel de vibraţie, teamă indusă prin „educaţie”, ne face întotdeauna rău. Nu teama, ci acţiunea rezolvă problema!

Mintea omului este ca un fel de pârghie, cu care, dacă alegi punctul de sprijin potrivit, poţi muta energii uriaşe, cu efort mult mai mic decât ar fi de aşteptat. Punctul de sprijin potrivit este credinţa. Dacă o ai, te poţi baza pe ea. Mutarea acestor energii este la îndemâna tuturor acelora care au credinţă nestrămutată. Nu pot face toţi oamenii asta, pentru că, de cele mai multe ori, mimează credinţa. Energia „gând” are cea mai mare viteză de deplasare în spaţiu. Ajunge, practic instantaneu, la destinaţie, indiferent de distanţă. Este ceea ce numim telepatie. Energia „CUVÂNT” are cea mai mare putere de materializare a energiei „gând”, este arma cea mai puternică, cea mai de temut, dar şi leacul cel mai bun, panaceul!

Flacăra, în sine, purifică. În funcţie de culoare, poate purifica doar până la nivelul vibraţiei proprii, adică al intervalului de lungimi de undă specific culorii. Flacăra roşie poate arde doar materialele inflamabile, fizice, concrete. Flacăra portocalie arde până la nivelul de vibraţie al culorii portocaliu…Dintre culorile spectrului, fiecare vibraţie, pornind de la roşu spre violet, are ascendent asupra celorlalte, adică arde, metamorfozează, tot ce este sub ea ca nivel de vibraţie. Culoarea violetă este limita superioară, are cel mai înalt nivel de vibraţie, al divinităţii, şi poate purifica atât corpul fizic, cât şi celelalte corpuri energetice, aura. Ca să poţi s-o foloseşti, trebuie să ai acces la ea prin vibraţia proprie. Şi, ca să poată să te ajuta, întâi te aduce la nivelul ei de vibraţie, apoi îţi rezolvă problema. Poţi fi ajutat, pe moment, cu flacăra violetă, dar accesul este limitat în timp, dacă nu te îngrijeşti de propria evoluţie. Adică, o persoană înzestrată cu credinţă nestrămutată în Dumnezeu, poate să cureţe mediul din jurul tău de energii perverse dar, când nu se mai ocupă de problema ta, poţi reveni la forma iniţială, ca efect al modului propriu, greşit, de a gândi, de a acţiona.

O poveste spune că, într-unul din oraşele guvernate de un calif, era secetă mare, mureau oamenii şi vitele de sete, recoltele erau compromise şi nu mai aveau ce mânca. Atunci, califul s-a dus la Dumnezeu cu rugămintea de a-i ajuta să scape de secetă. Dumnezeu l-a ascultat cu răbdare, şi i-a zis: mâine dimineaţă, în zori, să ieşi la poarta cetăţii şi să ceri ajutorul primului om pe care îl întâlneşti. A doua zi de dimineaţă, primul om întâlnit era sărac, slab, tuciuriu. Califul i-a cerut ajutorul, săracul s-a rugat la Doamne – Doamne şi, curând, au început ploile. Şi plouă, şi plouă… Recolta era îmbelşugată dar, din cauza ploilor, a mucegăit, aşa încât a apărut, din nou, spectrul foametei. Şi iar s-a dus califul la Dumnezeu, iar a fost ascultat cu răbdare, iar a fost trimis la poarta cetăţii pentru a cere sprijinul primului om întâlnit în pragul dimineţii. Acolo, acelaşi om sărăcuţ, care s-a rugat la Dumnezeu şi…s-au oprit ploile, cetatea a început să înflorească. Văzând asta, califul s-a dus şi l-a întrebat pe om ce face el atât de deosebit pentru Dumnezeu, de primeşte imediat răspuns la rugăminţile lui. Omul i-a răspuns că dimineaţa, când se scoală, se spală, se îmbracă, mănâncă, apoi se duce la lucru. Seara, când vine acasă, se spală, mănâncă, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. Ceea ce-i prisoseşte, dă săracilor. Apoi se culcă.

De unde se vede că nu e foarte greu să ajungi să fii la nivelul de vibraţie al divinităţii, al flăcării violete. Trebuie să nu faci, niciodată, rău cu bună ştiinţă şi, dacă ţi se cere şi poţi, să faci bine. Dar, prin manipularea credinţei, oamenilor li s-a indus ideea că sunt născuţi din păcat, că orice lucru bun este un păcat, că „ţi se iartă din păcate” doar dacă urmezi un anumit drum, acela trasat de interesele bisericii, dacă plăteşti unui slujitor al bisericii etc. După cât poate fi manipulat, fiecare om are un anumit grad de credinţă.

Starea de boală, starea de neîmplinire, starea de teamă, sunt, de fapt, dereglări ale câmpului energetic propriu, fie datorită gândirii defectuoase, fie datorită intervenţiilor exterioare făcute cu bună ştiinţă şi rea credinţă: blesteme, farmece, vrăji, invidie etc. Flacăra violetă are capacitatea de a steriliza, de a purifica mediul, astfel încât organismul să nu mai lupte cu energiile perverse, ci să-şi îndeplinească funcţia firească: aceea de a menţine starea de sănătate optimă sau de a reveni la optim dacă, dintr-un motiv anume, s-a dereglat.

Dumnezeu nu este un om, cu toane şi fasoane, aşa cum se acreditează ideea. Este o forţă, care se găseşte în fiecare dintre noi, în stare activă sau latentă. Dar, nu poţi folosi ceea ce nu ştii că ai. De aceea, la majoritatea covârşitoare, se află doar în stare latentă. Cei care o au în stare activă, numită încredere nestrămutată, pot face lucruri incredibile pentru cei mai mulţi dintre semenii lor. Ei realizează paranormalul de astăzi, normalul de mâine. Pentru că, deşi opoziţia este foarte puternică, începe să se încline balanţa spre deşteptare. Religia, ca orice lucru din Univers, s-a născut, a împlinit nişte nevoi de moment ale oamenilor, dar, atingând pragul maxim al posibilităţilor ei, a ajuns la decadenţă şi va pieri. Nu mai reţin ce personalitate a spus că secolul XXI ori va fi al credinţei, ori nu va fi deloc. Dar, al credinţei, nu al religiilor manipulatoare, care îndobitocesc oamenii, impun dogme, nu acceptă spiritul liber, învrăjbesc oamenii între ei, omoară oameni în numele iubirii de oameni etc. Religia, o frază de dânşii inventată…

Flacăra violetă  lui Saint Germain, numită, uneori, flacăra lavandă a lui Quan Yin, după numele celor ce par a-i fi descoperit efectele, este una dintre multele posibilităţi de a ne face viaţa mai frumoasă, nouă şi celor din jurul nostru.

Se poate descărca, gratuit, de pe www.scribd.ro cartea „Flacăra Lavandă a lui Quan Yin, Manual de vindecare”, dar e de preferat să nu va jucaţi cu focul. Pentru că, acolo unde este un mediu curat energetic, pot ajunge şi energii cu vibraţii mai joase, de care nu ştiu prea mulţi să se ferească sau să le anihileze. De preferat ar fi ca nimeni să nu folosească nici o tehnică de lucru, indiferent de domeniul de aplicare, până când nu învaţă foarte bine tehnica de lucru, de la cineva care o cunoaşte.

Târgovişte, 23.02.2010

  • Share/Bookmark

Revoltă

26 Martie 2009
Revoltă
La colţ! Şi fără îngheţată!

Nici ananas? Nici ciocolată?

Doar coji de nuci îmi mai lipseau!

Şi îmi mai spui că acum vrei
şi întâlniri de gradul trei…

Poate in vis!
Acolo cei
cu întâlniri de gradul trei
îti mai oferă îngheţată
şi ananas şi ciocolată!
Acolo-i lumea minunată!
Nu se-nrăieşte niciodată…
În lumea asta, pe pământ,
de toate sunt doar în cuvânt.
Pe nimeni gura nu îl doare
să-ţi dea din lună şi din soare

tot ce provoacă încântare!
Dar când din nori tu te cobori,
ajungi pe jos şi te-nfiori!
S-au dus covoarele de flori,
covoare mari şi fermecate
şi toate bune-s ferecate,
iar tu-ţi vei pune pofta-n cui!
Acolo-i locul visului
ce te îndeamnă să trăieşti
şi să te bucuri, să iubeşti,
să nu chiuleşti, să te zdreleşti
dar să te vindeci! Să-ndrăzneşti

dac-ai căzut, să te ridici,
să mai primeşti chiar şi pupici,
să dai şi tu la rândul tău,

să vezi că-n viaţă nu-i chiar rău!
Nu e nici greu dar nici uşor…
Rozi mărul până la cotor
dacă deja ne-a izgonit
din raiul cela mult râvnit
un Doamne-Doamne ne-mblânzit!
Sau, poate, vrut-am să plecăm!
Să vedem lumea, să visăm,

să învăţăm şi să gândim,
să ne-ntâlnim, să ne iubim
fără oprelişti, fără vini,

să ne plimbăm, s-avem maşini,
şi avioane şi rachete,
iar bucuria să ne-mbete
chiar dacă, după cum e firea,
cândva apare şi trezirea!
Da, visu-acesta, prea frumos,
mai merita şi un ponos!
O judecată!
Recuzita
acelor ce nu ştiu ispita,
şi folosesc la judecată
o minte ce nu le-a fost dată!
Un cap ce-i bun doar de umbrelă,
de avion, sau de nacelă.
Sau, au o minte expirată!
Dar m-am oprit şi plec îndată.
Sunt inspirată, transpirată
de tevatura asta, toată.


Ceea ce însă e precis,

e că de mă apuc de scris
sunt parcă-n vis! Dar timpul zboară!

Prezentul iarăşi mă-nconjoară

şi voi pleca vreo 4 zile,

apoi mă-ntorc şi iarăşi plec,

cu du-te vino mă petrec.

Şi, deşi-mi place tare mult,

sunt nevoită să te-ascult,

s-o mai răresc cu poezia,
s-o-nlocuiesc cu feeria excursiei ce va veni!

Dar voi relua într-o bună zi

un vis frumos, apoi alt vis…
Şi asta chiar că e precis!
Tot ce-mi doresc, să împlinesc!
Apoi, la urmă, şi plătesc!

 

 
Nici ananas! Nici ciocolată?

Mă rog, renunţ şi eu o dată!

Dar tot sunt foarte revoltată!
  • Share/Bookmark

Drumul vieţii

5 Mai 2008
                                           Drumul vieţii

   Pentru a ajunge undeva putem folosi avionul,
maşina, bicicleta sau, în lipsa acestora, putem merge pe jos, în funcţie de
nevoi şi de posibilităţi. De asemenea, în funcţie de posibilităţi, unii pot
alerga, alţii pot merge foarte repede, mai încet sau
deloc fiind imobilizaţi la pat. În toate cazurile însă sunt implicate
posibilităţile!

      Viaţa este un drum de la naştere până la
trecerea în nefiinţă.

    O parte a educaţiei pentru viaţă se face
în şcoală, considerată a fi cea mai în măsură să se ocupe de ea, cu oameni
(aparent) pregătiţi pentru a educa. De aceea şcoala ar trebui să ne înveţe
cum şi cu ce mijloace să mergem pe drumul vieţii în funcţie de posibilităţile
noastre. Doar în mod cu totul întâmplător şcoala ţine seama de posibilităţile
celor pe care îi îndrumă.

     Chiar de la primii paşi, din şcoala
primară, copiii sunt stimulaţi să concureze între ei deşi cel mai adesea sunt
apreciaţi după posibilităţile părinţilor, nu după cele proprii. Sunt comparaţi
între ei după criterii care, oricât ne-am dori, nu sunt ale competenţei. De
aceea, oricâtă înzestrare ar avea un copil, lipsa vitezei de reacţie sau
o reacţie prea lentă, lipsurile materiale ale părinţilor, un fizic care nu iese
în evidenţă etc. pot transforma un copil dotat într-un copil cu probleme. Reacţia celor
din jur este pe măsura educaţiei primite care, doar în mod cu totul excepţional,
o poate depăşi pe cea a educatorilor.

    Am trecut şi eu, cu copiii mei, prin învăţamântul românesc. Am întâlnit-o pe doamna
învăţătoare Avramescu care se ocupa în aşa fel de copii în clasă, încât nici nu
ştiai că ai copil la şcoală. Dar am întâlnit-o şi pe d-na Petcu care mi-a
trimis pentru vacanţa de iarnă a lui Mihăiţă un cearşaf de sarcini pe care
trebuia să le îndeplinesc cu copilul meu de clasa a doua în vacanţă. Să fii
dascăl şi să nu ştii că un copil are nevoie de joacă, de vacanţă, este absolut
penibil!  

     Şcoala elimină la copii sensibilitatea,
spiritul de într-ajutorare, le sădeşte sentimen- tul de vinovăţie pentru greşeli
care nu le aparţin: lipsa banilor, a hainelor, faptul că unii trebuie să
lucreze acasă, părinţi care nu au timp pentru ei, părinţii beţivi etc.

      Am lucrat la un liceu, acum foarte
căutat, la care cam prin 1975 se intra la clasa a IX-a cu medie ponderată adică
la nota 1,.. a lucrării se adăugau 4-5 puncte pentru ca nota să treacă de 5 şi
copii să fie admişi. Cât păreau de slabi, în cei 30 de ani cât am lucrat acolo
n-am întâlnit UN tâmpit! Am întâlnit însă mulţi, mult prea mulţi copii care
credeau că nu e nimic de capul lor pentru că asta li se spunea mereu. Au fost
uneori clase de un asemenea nivel încât, pentru a-i învăţa totuşi ceva, dictam
o propoziţie din lecţie şi o repetam apoi cu fiecare dintre elevi. Apoi a doua
propoziţie, şi tot aşa! Şi asta pentru că am trăit cu credinţa că din fiecare
oră la care vine, un copil trebuie să plece măcar cu ceva: o idee, o deprindere!
Asta cred că ar trebui să urmărească fiecare dascăl, să adauge în fiecare oră
câte ceva în plus fiecărui copil.

     Într-un concurs, toţi concurenţii pleacă
din acelaşi loc şi au aceeaşi ţintă finală. În şcoală fiecare vine cu un bagaj
propriu, diferit de al celorlalţi, având o finalitate proprie, diferită de a
celorlalţi. Cred că este o prostie să se încurajeze concurenţa între persoane
cu starturi şi finişuri diferite, pentru că astfel de concursuri nu relevă
nimic.

       Evoluţia unei naţii nu depinde atât de
ansamblu cât de fiecare individ în parte. Avionul n-a fost inventat de poporul
român ci de Traian Vuia; cu el n-a zburat poporul român, ci Aurel Vlaicu; primul
avion invizibil din lume l-a inventat fizicianul Vasile Dumitrescu; avionul cu
reacţie l-a descoperit Henri Coandă etc. La al 34-lea Salon Internaţional al
Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva din 2006, 39 dintre cele
73 de brevete erau ale unor români şi au fost răsplătiţi cu 40 de premii: 23 de
medalii de aur (dintre care 6 cu menţiune), 15 de argint şi două de bronz. Realizările
lor sunt treptele pe care urcă recunoaşterea calităţilor românilor atât în
ochii proprii cât şi în conştiinţa celorlalţi! Asta nu pricep guvernanţii
români care cred că ei reprezintă pietrele de hotar! Nu-i ştia nimeni dacă asemenea
valori n-ar exista!

    Iar noi nu suntem urmaşii Romei, ci
urmaşii lui Decebal, ai lui Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Traian Vuia,
Aurel Vlaicu dar avem atât de puţin respect pentru rădăcinile
noastre, încât lăsăm pe oricine să facă orice din tradiţiile şi istoria noastră.
Pentru parţială edificare, tastaţi pe orice browser Mircea Dogaru.

     Se stie că rezistenţa unui lanţ e dată
de veriga cea mai slabă. Deci şi evoluţia unui popor se bazează pe întărirea
verigilor slabe, nu pe slăbirea celor puternice sau pe înlăturarea lor aşa cum
se întâmplă la noi. Pentru fiecare elev sau student evoluţie ar trebui
să însemne ce primeşte el în plus faţă de ce are, nu faţă de aceia care au
plecat cu un bagaj mai serios la drum. Dacă un copil venit de la ţară se va
compara sau va fi comparat cu un olimpic la care au lucrat profesorii multă
vreme, nu are mari şanse de afirmare. Acel copil cu greu va răzbate, pentru că
mereu se vor face comparaţii în defavoarea lui care îl vor descuraja. Şi chiar
dacă va răzbate, nu prea va fi luat în seamă pentru că funcţionează perfect
aroganţa suficienţilor, a nulităţilor cu potenţial financiar, a mahalalei amplificate
la maxim. Goana după note, uneori nemeritate, a ajuns la cote alarmante.
Organizarea admiterilor în etapele superioare de studiu încurajează superficialitatea,
ideea că orice poate fi cumpărat cu bani, idee demonstrată prin „modelele” care
sunt puse acum sub ochii noştri. Iar părinţii nu au suficientă tărie şi ştiinţă
pentru a nu se lăsa cuprinşi de isteria generală.

    Şansa noastră extraordinară stă însă tot
în copii, în acea masă mare de neglijaţi care vor trebui să se educe singuri
din mers, care nu sunt ajutaţi în nici un fel să evolueze, dar pe care viaţa îi
obligă să-şi facă un loc pe lume, să trăiască. Ei vor fi obligaţi să
restabilească valorile şi am convingerea că o vor face. Chiar dacă va fi cu
oarecare stângăcie, dar o vor face. Până acum, toate generaţiile româneşti au
fost „de sacrificiu”, fiecare sperând ca viaţa copiilor lor să fie mai bună!
Păcat că nu încercăm să uşurăm drumul urmaşilor noştri prin repere clare şi
precise. Ce e însă la îndemâna oricui este să judece cu mintea proprie ce se
întâmplă şi, în măsura în care poate, să deschidă şi ochii altora. Adică să
încercăm să contracarăm agresiunile snobilor şi ale personulităţilor, ale
nonvalorilor în plină ascensiune!

        

 

 

 

  • Share/Bookmark

Să nu uităm nicicând

27 Martie 2008

 

                                        Să nu uităm nicicând

 

 
„Pe-un picior de plai,

pe-o gură de rai…”

       Aşa începe una dintre cele mai frumoase
balade populare ale noastre, ale românilor, Mioriţa, culeasă de Alecu Russo! El
spunea că, la înmormântare, dacă mortul nu avea pe nimeni, se cânta Mioriţa din
bucium ca să audă izvoarele, munţii, şi să-l jelească. O ţară cu oameni buni şi
plini de har, necertăreţi şi iubitori de pace, care se încolăceşte ca o felină
în jurul arcului carpatic. „La noi sunt codri verzi de brazi, şi câmpuri de
mătase” (spunea poetul Octavian Goga) în care mai trăiesc şi astăzi urşii şi
cerbii carpatini, în care vieţuitoarele pădurilor încă n-au dispărut aşa cum
s-a întâmplat mai peste tot în Europa.

       Nordul ţării, cu Bucovina şi Ţara
Oaşului şi-a conservat în timp atât natura cât şi tradiţiile, fiind de o
neasemuita frumuseţe, cu oameni primitori şi cu pensiuni turistice de neuitat.
Nicăieri în lume nu mai există un cimitir vesel cum este acela de la Săpânţa!

       În rest, România fiind o ţară aflată la
răscruce de drumuri, a fost deseori lovită de romani, de popoarele migratoare,
de turci, de tătari, cotropită de imperiul austro-ungar. Am fost loviţi, dar nu
îngenunchiaţi. De fiecare dată ne-am ridicat mai puternici, mai buni!
       Dragostea
de glie l-a făcut pe badea Cârţan , ţăran roman autodidact, să plece la 75 de
ani pe jos la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian, unul dintre
actele de naştere ale poporului român! 

       Tot aici s-a născut şi inventatorul
Justin Capră, autodidact, care a fost autorul a numeroase invenţii, câteva
dintre acestea fiind: prima varianta a rachetonautului în 1958; cel mai mic
autoturism din lume, Soleta cu consum de 0,5 l/100km şi multe altele pentru
care a primit numeroase premii la saloanele internaţionale de la Roma, Geneva,
Bruxelles. 

       România este ţara a cărei universitate
bucureşteană a fost plasată între primele 500 de universităţi ale lumii într-un
clasament realizat de Times Higher Education Supplement.

       Este ţara care i-a creat pe Eminescu, cel
mai mare pot naţional şi pe Enescu, un geniu al muzicii; pe pictorul Nicolae
Grigorescu cu sugestivele sale care cu boi sau ţărăncuţe; pe Maria Lătăreţu şi
Maria Callas, mesagere ale cântecului românesc… pe Brâncuşi cu Coloana
Infinitului şi  cu Masa Tăcerii; cu
Pasărea Măiastră expusă pe meleaguri străine care a prefigurat parcă apariţia
unor gimnaste de excepţie precum Nadia Comăneci care, într-un zbor lin şi sigur,
a dat peste cap tabelele de scor ale olimpiadelor internaţionale  nepregătite să înregistreze note de 10; Nadia
Comăneci care a deschis drumul unei şcoli de păsări măiestre la Oneşti, apoi la
Deva.
       Ţara uimitorului tenismen Ilie Năstase, a fotblistului Gică Hagi, a
cântareţei de jazz Aura Urziceanu şi a caiac-canoistului de excepţie Ivan
Patzaichin, a recent lansatului pe meleaguri străine, Costel Busuioc, etc.! Ei
ne-au luminat dintotdeauna chipurile, chiar şi în momentele în care ne era mai
greu, concretizând harul, credinţa şi tenacitatea noastră. Ţară cu un popor
iubitor şi iubit de Dumnezeu, care i-a dat multe încercări dar şi puterea de a
le face faţă, de a ieşi mai puternic din încleştările soartei.

       Castelul Bran al principelui Dracula,
regăsit în Castelul din Carpaţi a lui Jules Verne, a rezistat timpurilor şi,
alături de castelul Peleş al regilor României şi de Casa Poporului, acum
Palatul Parlamentului, coexistă şi dau culoare timpurilor şi locurilor.

        Locuri în care trăiesc împreună, în
armonie, români, saşi, lipoveni, cehi, bulgari, armeni şi mai puţin adaptaţii
maghiari. Într-o ţară dăruită de Dumnezeu cu munţi, dealuri şi câmpii, cu
zăcăminte de aur, argint, fier, uraniu, cu numeroase urme ale perenităţii
noastre în spaţiul carpato-dunărean, cu numeroase construcţii noi care dovedesc
hărnicia celor ce trăiesc pe aceste meleaguri. Care au fost, sunt şi vor
fi!  Oameni toleranţi dar mândri, harnici
dar modeşti, prea modeşti!

       Oameni cărora li
se potriveşte perfect bancul următor: un grup de cercetători descoperă toată
fizica şi scriu o carte de 300 de pagini. Se hotărăsc să facă un sondaj pentru
a afla în cât timp îl vor învăţa studenţii! Merg mai întâi la francezi şi aceştia
răspund că o învaţă în 4 luni! Apoi merg în Germania şi nemţii le răspund că o
învaţă în 2 luni! Şi în final ajung în România într-un cămin studenţesc unde
toţi erau beţi morţi! Îl trezesc pe unul şi îl întreabă:
- În cât timp reuşeşti să înveţi toată cartea asta?
Studentul nostru:
- Bueeyy, scularea! Mâine avem examen!!

       Şi care simt şi gândesc precum marele nostru poet, Mihai
Eminescu:

      „Ce-ţi
doresc eu ţie, dulce Românie,

       Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

        Braţele nervoase, arma de tărie,

        La
trecutu-ţi mare, mare viitor!”

 

 

  • Share/Bookmark

Jocul…

25 Martie 2008
           Iubesc cuvintele

 
Dintr-un cuvânt scot iute-un vers
şi, dintr-un vers, un univers.
Cu universuri paralele..
pot să ajung chiar şi la stele…

Pot scrie şi pentru copiii

dar mă citesc şi-adulţii (vii)…

Doară adulţii, poţi să ştii,

sunt deseori nişte copii

mai rău crescuţi!

Nici ei nu ştiu

cum trece viaţa şi,
târziu,

se miră că a şi trecut…

Nici n-au trăit..şi i-a durut…

n-au ştiut lua..nici n-au
cerut…

Câteodată, aud versul!

Dar, foarte rar, în universul
lor se ascunde fericirea…

Nu ştiu a-şi limpezi privirea,

nu simt că viaţa e frumoasă…

Ei ştiu doar slujbă şi…acasă!

Nu se încântă la culori…

Calcă răzoarele de flori

şi-ţi intră încălţaţi în suflet,
lăsându-te fără răsuflet

că şi vecinii fac la fel!

La fel, apel apoi rapel…

 

 

 

 
Primul fulg de nea

 

 
A căzut primul fulg de nea, sărutat de o rază
de soare..
O steluţă de vis, de vis împlinit, ce nu moare

dar e în transformare!

Din stea de cristal în strop de cleştar,

din ploaia de stele în ploaie de rouă,

ne picură-n suflet fericirea şi nouă!

Ne-aminteşte în toamnă de zile senine,

de primăvara ce prea încet vine

dar…vine!

Şi de Moş Crăciun ce acum e pe drum…

De bradul cel verde şi plin de comori

pe care copii, şi nu numai, îl aşteaptă în
zori.

De colindători…de dulciuri şi flori…de-ai
iernii fiori…

De dragi sărbători!

 

 

 

  • Share/Bookmark

călători pe drumul vieţii…

6 Martie 2008
        Călătorul

 
Pe-al vieţii drum, rătăcitor,

destul de des fără repere,

mai dai de soare, dai de-un nor,
suferi adesea în tăcere!

 
Şi nu e nimeni să-ţi arate

pe unde-ar trebui de-ajuns!

Doar Doamne-Doamne, când socoate,

Îţi pune punct! E deajuns!

 
Şi te transferă-n altă lume,

acelaşi, dar sub altă formă.

Lăsăm sau nu în urmă, urme…
Totul în viaţă se transformă!

 

 
           A căzut o stea
           Lui Gabi Feier

 
Primit-am o veste ce inima-mi frânge

Că Gabi plecat-a acum către cer!
Şi cerul afară începe a plânge,

Cu lacrimi de sânge,

Un suflet stingher!

 

 
O viaţă ce-a fost prematur retezată
În lungi suferinţe, un vis efemer…

Nici soarele norii nu-i mai străbate!
Pământul îl plânge.
E-n drum către cer!

 

 
Te plânge şi cerul, te plânge şi vântul…

O clipă lucit-ai, copilule drag,

Pe cerul planetei, pe drumul vieţii!

Furat  tinereţii

Un suflet pribeag!
 
…şi la moartea ta
a căzut o stea…
 

Târgovişte, 06.03.2008

 

 

  • Share/Bookmark

Despre examene si examinare

12 Februarie 2008
 
 
                                       Despre examene şi examinare

 


 

     De-a
lungul timpului s-a încetăţenit ideea că pentru a promova un test, un examen,
un interviu trebuie să înveţi multă carte, să dispui de numeroase cunoştinţe. Am
observat însă că, uneori, când mă pregăteam foarte bine pentru ascultare, nota
nu reflecta nivelul real al cunoştinţelor mele. Cel puţin nu reflecta nivelul
real pentru care se presupunea că va fi acordată. Dupa cum alteori, fără a
depune un efort deosebit, obţineam nota maximă.

      Cum
întâmplări de genul acesta au fost destul de frecvente, am început să mă întreb
ce reflectă de fapt nota, evaluarea.

Am
avut curiozitatea să analizez componenţa astrologică a unor clase cu nivel
intelectual sensibil egal dar cu rezultate la învăţătură sensibil diferite.
Întâmplător sau nu, sunt născută în zodia Berbecului iar clasele mele au avut
predominant elevi din semne de foc şi de aer şi aproape întotdeauna, fie clase
de zi fie de seral, au fost cele mai bune din şcoală. În clase de felul acesta
nu puteai citi ziarul, trebuia să-ţi faci lecţia. Nu întâmplător se crede că
felul în care se manifestă o clasa poartă amprenta puternică a dirigintelui ei.
La clasele la care diriginţii erau nativi din semne de foc sau de aer  predominau acelaşi tip de elevi iar notele
erau mult mai ridicate decât la clasele la care diriginţii erau din semne de
pământ sau de apă şi în care predominau elevii din semne compatibile cu
diriginţii. Acolo unde nu exista compatibilitate a elevilor cu dirigintele, clasele
cu greu puteau fi stăpânite, erau aşa numitele “clase problemă”.

      Când
am dobândit cunoştinţe temeinice de astrologie, dacă un elev nu era pregătit,
mă uitam la data naşterii: elevii din zodiile de foc sau de aer mai pot veni
nepregătiţi la şcoală, mizând pe noroc. Cei din zodii de pământ şi de apă nu,
pentru că nu au încredere în  forţele
proprii aşa că preferă să se pregătească. Întotdeauna am avut cu aceştia din
urmă multă răbdare, pentru că un cuvânt nepotrivit sau nerăbdarea le crea
blocaje greu de depăşit. Nativii diferitelor zodii diferă între ei nu atât prin
înzestrare, cât prin felul în care folosesc ceea ce le-a dat Dumnezeu! Ei se
deosebesc de cele mai multe ori doar prin viteza de reacţie, care poate fi
confundată de cineva fără prea multă înzestrare pentru cunoaşterea copiilor cu
deşteptăciunea, cu inteligenţa. Primii se mai pot preface că au înţeles ceva, la ultimii
în momentul în care nu înţeleg, “se rupe aţa”. Dacă ai răbdare să le explici,
pot merge mai departe excelent.

      Am
ajuns la concluzia că o evaluare nu reflectă nivelul cunoştinţelor, ci reflectă
capacitatea celui verificat de a convinge că nota sau postul i se cuvine, că e
pregătit să facă faţă cerinţelor.

      Şi pe
noi, profesorii, ne evaluează permanent elevii. Profesorii “corigenţi” sunt
aceia care se plâng mereu de elevi, de părinţi, de tot şi de toate! Aceia cărora, orice
întrebare li se pune, li se pare că ori nu e pusă la momentul potrivit ori
e  o prostie. Fiecare profesor are elevii
pe care îi merită. Pentru că elevii vin la şcoală tocmai pentru a fi învăţaţi
lucruri pe care nu le ştiu încă, nu doar pentru a fi analizaţi şi judecaţi că
nu ştiu. Ei
vin să înveţe, dacă au de la cine. Dacă nu au, dau ei lecţii de viaţă celor ce s-au
apucat de un lucru şi nu-l fac cum trebuie. Până la urmă lecţia tot se ţine,
doar că se inversează rolurile. Profesoriii care terorizează elevii, sunt aceia
cărora le este teama de elevi şi, neputând să se impună şi să-i ţină în frâu
prin competenţă, o fac prin teroare!

     Examinările programate anume sunt doar vârful aisbergului, partea care
se vede din el. De fapt fiecare clipă de viaţă este un examen mai uşor sau mai greu, după
cât eşti de pregătit. În şcoală se trezeşte şi se cultivă teama elevilor faţă
de note, de examene, de interviuri, de profesori, de examinatori. Această teamă
este alimentată permanent prin grija celor ce-i pun pe elevi, pe oameni în general
în astfel de situaţii, pentru a-şi crea un ascendent în faţa celor examinaţi,
pentru a-şi asigura confortul propriu. Pe termen scurt, chiar reuşesc ce şi-au
propus. Dar pe termen lung, toată lumea pierde din astfel de “pregătiri” pentru
viaţă……

      Ce nu se spune niciodată nimănui este că
un examen nu-ţi poate lua nimic din ceea ce deja ai dar, dacă îl abordezi corect,
poţi face un pas înainte pe drumul vieţii.
Că la un examen nu te duci
să-l dai, te duci să-l iei. Că nu te duci acolo ca să tremuri ca prostul şi să
te gândeşti ce va fi dacă nu-l iei, ci te duci să fii atent la ce ţi se cere şi
să te apropii cât mai mult de cerinţe pentru a reuşi. Pentru a-ţi pierde vremea
şi a-ţi consuma energia cu clănţănitul şi cu emoţiile nu trebuie neapărat să
mergi la examen. Poţi s-o faci,  mai confortabil şi
fără cheltuială, acasă!

     
Elevilor mei le-am dat un minim de informaţii legate de felul în care trebuie
să se poarte la un examen, plecând de la ideea că examenul verifică doar tangenţial
nivelul lor de pregătire şi verifică mai ales capacitatea lor de a se adapta şi
de a convinge. În primul rând să nu uzeze de copiuţe, pentru că asta scoate din
sărite pe aproape oricine. Dacă totuşi au nevoie de ceva informaţii, le pot
afla de la vecinul care li se pare mai pregătit. Dacă li se face observaţie,
să-şi ceară scuze şi să se potolească pe moment. Niciodată însă să nu
contrazică supraveghetorii, pentru că atunci ar putea fi eliminaţi din examen
fără drept de apel. La oral întotdeauna se află în sală elevi care au subiecte
apropiate de la care pot valorifica idei. La un examen nu se spune niciodată nu
ştiu 
pentru că se ratează orice şansă. Dacă nu ştiu nimic din ce e pe
bilet, cel mai potrivit e să spună am învăţat dar nu-mi aduc aminte .
În cazul acesta
regulamentul permite de obicei examinarea elevilor şi din alte capitole ale
materiei. Dacă profesorul nu-i ascultă când răspund sau discută cu altcineva,
vor expune subiectul ca şi cum ar fi atent, pentru că altfel se simte deranjat
şi nu prea e de bine. Dacă, după ce au terminat ce au avut de spus, sunt întrebaţi dacă mai ştiu
şi altceva, s-o ia de la capăt pentru că oricum profesorul n-a fost atent la ce
i s-a spus.

      Adică i-am
învăţat pe elevi să se adapteze condiţiilor şi să facă faţă cerinţelor. I-am învăţat să ţină
seama de practica aflată deseori, la noi, în contradicţie cu teoria!

          Cândva o studentă se
plângea că are de învăţat cele 16 structuri de aldohexoze şi nu poate să le
ţină minte. I-am spus că nici nu e nevoie, nici profesorul care i le-a cerut nu
le ştie, pentru că e inutil să înveţi aşa ceva. Şi am sfătuit-o ca, dacă îi cad
pe bilet, să scrie 16 structuri cum îi vin în minte, dar să aibă grijă să nu
scrie una lângă alta structuri identice. Bineînţeles că i-au căzut la examen şi
a luat nota 9! S-a închinat şi ea de ce i s-a întâmplat! Nu cred că un profesor este mai
îndreptăţit să trişeze decât un elev! Dacă unii profesori aşa cred e regretabil.

      Informaţiile
acestea nu sunt plăcute dar până la urmă tot trebuie să spună cineva lucrurilor
pe nume! Profesorii sunt pregătiţi astăzi mai rău ca pe vremea lui Gheorghe
Lazăr, în timp ce copii sunt din ce în ce mai inteligenţi şi mai apropiaţi de
informaţie. O persoană care deţine numeroase informaţii dintr-un domeniu este
un specialist! Profesor este doar acela care poate transmite şi altora ceea ce
ştie. În şcoli sunt foarte mulţi specialişti, dar profesori în adevăratul
înţeles al cuvântului sunt mult prea puţini! Când vom conştientiza acest
adevăr, vom găsi şi soluţii pentru rezolvarea problemei!

      Pentru un om fiecare clipă a vieţii este un
examen, de aceea trebuie tratat subiectul cu multă responsabilitate nu cu
ameninţări sau cu indiferenţă.

Sunt în
jurul nostru prea mulţi corigenţi la viaţă pentru a lua subiectul în glumă sau
pentru a-l ignora!

  • Share/Bookmark

Cum se scrie istoria…

17 Decembrie 2007
Pe NATIONAL TV se prezintă "Viaţa celui mai iubit şi mai urât lider politic român Nicolae Ceauşescu"! În acelaşi timp, pe nici un post TV n-am găsit NIMIC despre Timişoara, 17 decembrie 1989!
  • Share/Bookmark

ganduri si flori…

23 Octombrie 2007
http://www.weblog.ro/usercontent/16843/photoblog/Ginduri_si_flori.pps
  • Share/Bookmark

Fazele lunii şi sănătatea

22 Octombrie 2007
                       Lecţia de astrologie : fazele lunii şi sănătatea
    Într-o lună calendaristică Luna parcurge întreg cercul zodiacal, iar efectele sunt diferite în funcţie de zodia pe care o tranzitează şi de fazele lunii. De la faza de lună nouă sau Crai Nou care se produce când Luna se află în aceeaşi zodie cu Soarele şi în conjuncţie (suprapunere ) cu el, până la faza de lună plină când Luna se află în opoziţie cu Soarele ( la 180 grade ), Luna mai trece şi prin cele două pătrare, fiecare dintre faze durând cam o săptămână. Majoritatea dintre noi am observat în faza de lună plină o stare de nervozitate, insomnii, nelinişte. Specialiştii au remarcat că atunci au loc cele mai multe crime sau acte antisociale. Tot la lună plină efectele mareelor sunt mai puternice. Acestea sunt efectele vizibile ale lunii asupra naturii. Există însă şi efecte mai puţin vizibile, dar care pot fi observate dacă suntem mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru.
Fiecare dintre semnele zodiacale patronează anumite organe ale corpului nostru şi anume:
·        Berbecul patronează capul, ochii, urechile, dinţii şi este influienţat de o hiperactivitate a glandelor suprarenale .
·        Taurul patronează ceafa, gâtul şi este sub influienţa hipofizei . În plus la femei pot apare boli ale ovarelor.
·        Gemenii patronează braţele, umerii, partea de sus a pieptului. Sunt influienţaţi de suprarenale şi de lobul anterior al hipofizei.
·        Leul guvernează inima şi şira spinării şi este sub influienţa glandei tiroide şi a lobului anterior al hipofizei.
·        Fecioara guvernează ficatul, plexul solar, intestinele şi asimilarea alimentelor. Este sub influienţa lobului anterior al hipofizei şi a tiroidei.
·        Balanţa patronează rinichii, fierea, căile urinare şi căile biliare şi este sub influienţa lobului posterior al hipofizei, iar la unii nativi acţiunea timusului nu dispare după pubertate.
·         Scorpionul patronează organele sexuale masculine şi feminine şi organele de excreţie. Glandular este influienţat de tiroidă.
·        Săgetătorul patronează coapsele iar glandular predomină influienţa tiroidei.
·        Capricornul guvernează genunchii, pielea, sistemul osos şi favorizează stările de autointoxicaţie cronică.
·        Vărsătorul guvernează pulpele şi fluierele picioarelor.
·        Peştii guvernează tălpile picioarelor, sângele în general, sistemul limfatic.
În plus, zodiile de foc patronează organele de simţ, zodiile de pământ patronează circulaţia sângelui, zodiile de aer patronează sistemul endocrin iar zodiile de apă patronează sistemul nervos.
      Un proverb afgan spune: ”chiar şi o ceaşcă de ceai va cere un răspuns de la tine dacă o bei “. La fel şi tratamentele vor cere şi vor primi răspunsuri de la organism, de aceea este bine să ştim momentele optime în care efectele sunt maxime.
      Tot ce se face pentru starea de sănătate a acelor organe şi zone ale corpului care sunt guvernate de semnul zodiacal prin care trece Luna la un moment dat, va avea un efect mult mai mare decât în alte perioade. Excepţie fac operaţiile pentru că, deşi aparent sunt pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, ele provoacă un şoc puternic al organismului, o agresiune puternică, iar aceasta va avea efect devastator care va slăbi organismul, chiar dacă nu se va observa imediat.
      Operaţiile nu sunt recomandate nici când Luna este în creştere şi, mai ales,  dacă este lună plină, pentru că fluxul sangvin este puternic iar operaţiile se vindecă mult mai greu. Operaţiile făcute pe lună nouă se vindecă mai repede pentru că fluxul sângelui este mai slab. Au efect amplificat şi agresiunile asupra organismului: alimentaţia prea bogată în grăsimi sau dulciuri, medicamentele luate la întâmplare, fără a consulta medicul, supărările.
       Pe lună nouă organismul se dezintoxică şi poate fi ajutat prin ceaiuri, post parţial sau post negru, cure de fructe sau  de zarzavaturi. Pe lună plină organismul asimilează mai uşor, dar şi medicamentele au efecte mai puternice.
    În perioada următoare, luna va parcurge cercul zodiacal astfel: 22-23.10.2007 în Peşti; 24-25.10 în Berbec; 26-27.10 în Taur; 28-29.10. în Gemeni; 30-31.10 în Rac; 1-2.11 în Leu; 3-4.11 în Fecioară; 5-7.11 în Balanţă ; 8-10.11 în Scorpion ; 11-13.11 în Săgetător ; 14-15.11 în Capricorn ; 16-17.11 în Vărsător ; 18-19.11 în Peşti ; 20-21.11 în Berbec ; 23-24.11 în Taur ; etc.  ..Acum luna este în creştere. Pe 27.10 va fi lună plină pe Taur, apoi va scădea pănă pe 9.11 când va fi luna nouă pe Scorpion..
      Odată cu intrarea Soarelui în Scorpion, pentru aceştia începe o perioadă de revigorare, umbrită însă mult în acest an de prezenţa lui Lilith pe casa personalităţii.
 
 
  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A